Autismul

Detalii

CategoriiDivertisment
TaguriFamilie si copii
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari3051

Voteaza & Distribuie

Descriere

Autismul este o tulburare neurobiologica, in care simptomele apar in primii 3 ani de viata si care daca este diagnosticat timpuriu poate avea o evolutie cu un prognostic mai bun. Daca in urma cu 4-5 ani se auzea doar sporadic de aceasta afectiune astazi se vorbeste din ce in ce mai des despre un grup de tulburari ce se regasesc sub umbrela generica de tulburari de spectru autist. Frecventa acestor tulburari a crescut alarmant in ultima perioada, statisticile din Statele Unite ale Americii indicand o incidenta de 1/150 sau chiar 1/100 de copii.

Cauzele autismului sunt insa si acum neclare - se cerceteaza in special implicarea genetica, dar factorii de mediu par de asemenea sa aiba o contributie. Este cert insa ca autismul nu e cauzat de factori emotionali, traumele psihice pot agrava tabloul, dar nu il cauzeaza. Problema centrala, comuna a afectiunilor din cadrul spectrului autist este deficitul calitativ al interactiunii sociale si al comunicarii, precum si anumite particularitati comportamentale. Exista forme severe, asa numitul autism clasic si forme usoare (Sindromul Asperger) in care limbajul e dezvoltat, intelectul este de nivel normal si dificultatile se regasesc in special in sfera interactiunii/comunicarii.

E important sa avem in vedere dezvoltarea normala si achizitiile pe care un copil ar trebui sa le posede la o anumita etapa de varsta. Asfel, daca ne gandim la sugar, semnele de alarma ar fi: lipsa reciprocitatii in interactiunea cu adultul (nu zambeste inapoi la zambet, nu cauta sa fie mangaiat, nu raspunde prin sunete/gangurit la vocea mamei, nu intinde bratele sa fie ridicat atunci cand isi zareste parintii), iar in plan comportamental vorbim de un sugar prea cuminte, care nu se face simtit in casa sau din contra de un bebelus care plange excesiv , nu doarme si poate fi foarte greu linistit.

Odata cu cresterea NU APAR anumite achizitii, in special LIMBAJUL. Foarte adesea acesti copii nu se intorc la nume cand sunt strigati, nu inteleg limbajul, nu folosesc cuvinte simple in jurul varstei de 18 luni si nici mijloace non verbale compensatorii (ca de ex. nu arata cu degetul/nu pot urmari punctul de atentie al adultului). De asemenea, in plan comportamental incep sa apara miscari de fluturare ale mainilor, de invartire in cerc, interese particulare pentru sigle, cifre, litere sau parti ale obiectelor. Cu varsta aceste diferente devin tot mai accentuate.

Autismul nu este curabil, dar comportamentele asociate acestei tulburari pot fi mult schimbate sau pot chiar disparea printr-o interventie precoce si intensiva, arata toate studiile internationale. In Timisoara, in cadrul centrului Casa Faenza, prin eforturile comune ale unei echipe multidisciplinare se desfasoara activitati specifice de abilitare si consiliere pentru copii diagnosticati cu aceasta tulburare si familiile acestora.

Autismul este o tulburare care afecteaza nu doar functionarea copilului diagnosticat astfel, ci si familia acestuia. Atat parintii, cat si fratii copiilor cu tulburare de spectru autist pot incerca sentimente diverse precum socul, negarea, furia, depresia, vinovatia, dezamagirea. Astfel, abordarile terapeutice sunt complexe si au cunoscut in ultimii douazeci de ani diverse schimbari. Daca, in trecut, parintelui i se acorda un rol pasiv in terapia copilului, acum el este privit ca un factor important al schimbarii.

Exista la ora actuala variate metode de interventie terapeutica pe care literatura de specialitate le descrie pe larg. Ceea ce este important de precizat este faptul ca niciuna din aceste metode nu "vindeca" autismul, oricare ar fi ea, ci doar poate imbunatatii conditia de viata a copilului, functionarea acestuia ulterioara. O abordare complexa a simptomatologiei autiste vizeaza aspectele deficitare ale acestei tulburari, si anume, comunicarea, jocul, interactiunea sociala, functiile executive. Nu putem privi, in cazul autismului, doar o singura latura a sa, aceea cognitiva, a comportamentelor problematice sau a limbajului. Indiferent de terapia utilizata, cel mai important aspect il constituie comunicarea, stabilirea unui contact relational cu copilul. Pentru realizarea acestor momente de contact, este necesara crearea unei legaturi apropiate, bazate pe joaca, intre adult si copil, si, de asemenea, cresterea motivatiei si a cooperarii din partea copilului.

Frumusetea "intalnirii" celor doi, terapeut si copil, consta insa in surprinderea si observarea atenta a momentelor de "prezenta" ale copilului si valorificarea lor adecvata.

Medic specialist psihiatrie pediatrica Anca Sabau
Psiholog Cristina Muntean