Mirosul este unul dintre cele cinci simțuri ale omului, un simț cu care ne naștem și care ne oferă șansa de a ne bucura de ceea ce este în jurul nostru. Există însă și factori care duc la pierderea acestui simț, fie total, fie parțial. Capacitatea de a recunoaște diversele arome din jur ține de simțul mirosului, nu de receptorii gustativi de pe limbă, însă de multe ori persoanele care rămân fără miros simt și că au pierdut gustul, iar în acest fel să nu le mai placă gustul alimentelor.
Care sunt semnele dispariției mirosului și care sunt cele mai frecvente cauze ale pierderii acestuia? Pe lângă pierderea receptorilor olfactivi cauzată de îmbătrânirea naturală a organismului, poate fi vorba și de alți factori, iar trei dintre aceștia sunt redați mai jos.
Sinuzita maxilară
Sinuzita este o infecție ce poate fi cauzata de o afecțiune dentară. Boala cunoscută sub denumirea de sinuzita maxilara se poate dezvolta la orice persoană, de orice vârstă, însă predispuse sunt persoanele cu infecții dentare, cu polipi nazali, cu astm sau cu structuri anormale ale nasului. Printre cauzele sinuzitei maxilare se numără tratamente dentare recente, infecții dentare netratate, alergiile nazale și sezoniere, creșterea polipilor, septul deviat sau sistemul imunitar slăbit din cauza unor boli sau medicamente. Printre simptomele acestei afecțiuni se numără secrețiile nazale, presiunea facială, halitoza, tusea și oboseala, acestea pe lângă pierderea mirosului, una dintre cele mai frecvente simptome.
Polipii nazali
Polipii nazali sunt excrescențe moi, nedureroase, situate în zona sinusurilor. Aceștia se pot inflama, mai ales în cazul persoanelor care suferă de astm bronșic, de alergii, de infecții repetate sau de inflamații ale căilor nazale. Polipii nazali sunt formați din membrane mucoase, respectiv dintr-un țesut subțire și moale. Polipii nazali se pot irita și se pot umfla, ceea ce duce în mod inevitabil la blocarea parțială a căilor nazale sau a sinusurilor. De regulă, inflamarea polipilor are loc din cauza modificării membranelor mucoase. Printre cauze se numără și alergiile sau diverse infecții.
Simptomele polipilor nazali crescuți se referă nu numai la pierderea mirosului sau a gustului, ci și la apariția durerilor de cap, la congestia nazală (nasul înfundat), drenajul nazal, sângerările nazale, picurările postnazale, presiunea sau durerea în sinusuri, sforăit. În cazuri mai grave, pot apărea și crize de astm, infecții repetate ale sinusurilor, apneea în somn, dificultăți de respirație.
Deviația de sept
Deviația de sept apare atunci când septul, cartilajul sau osul care separă cavitatea nazală sunt descentrate. Aceasta poate fi cauzată și de o leziune a nasului. Toate acestea pot provoca probleme de respirație, congestie nazală sau dureri de caz.
Printre cauzele deviației de sept se numără în primul rând leziunile nazale care pot apărea din cauza sportului, din cauza căzăturilor, din cauza unor accidente auto. De asemenea, deviația de sept poate fi și congenitală sau prezentă la naștere, din cauza unei nașteri dificile sau din cauza unei boli a țesutului conjunctiv. Simptomele deviației de sept se concretizează în pierderea sau diminuarea mirosului, la prezența durerilor de cap sau de față, la congestia nazală, la respirația zgomotoasă, la sângerările nazale, la inflamația sinusurilor sau la apnee în somn și sforăit.
Diminuarea sau pierderea mirosului pot produce disconfort major pacienților, însă cu tratament corespunzătoare acestea se pot remedia. Este important ca persoanele ce suferă din aceste cauze să se adreseze medicilor specialişti, autodiagnosticarea şi tratamentele administrate după ureche pot face rău sănătăţii.