Ghidul tau pe internet
Banda adezivă. De la zero la infinit, în timp record
Detalii
| Categorii | Regional |
|---|---|
| Taguri | Romania |
| Ultima actualizare | Miercuri 7 septembrie 2022 |
| Vizualizari | 408 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Nu cred că e vreunul printre cei care citesc acest articol, care să își pună întrebări cu privire la ce anume este banda adezivă. Când rostim aceste două cuvinte, cu toții ne imaginăm ceva, fie că e vorba despre o bandă de tip scotch, banda cu care împachetăm cutiile sau cea cu care mascăm în interior atunci când avem de efectuat reparații și zugrăveli. Banda adezivă, indiferent de tipul de produs sau destinația acestuia, e parte din viețile noastre și nu în ultimul rând, e un produs pe care cu toții îl luăm ca atare, îl considerăm absolut banal, normal, indispensabil, cu care ne-am obișnuit pe atât de mult încât nici nu ne mai putem închipui că exista o vreme în care nici ne imaginam un astfel de produs. Și nici măcar nu e nevoie să ne întoarcem prea mult în timp pentru asta.Banda adezivă, oricât de ciudat vi s-ar părea, celor care v-ați născut în ultima sută de ani, e un produs relativ recent. Nu crește în copaci și nici nu curge în albiile râurilor în mod natural. A trebuit inventat iar acest lucru s-a întâmplat abia în 1845. Și nu, nu era banda pe care o cunoaștem azi.
De la invenție la practică
Dacă e să ne reîntoarcem în timp, povestea benzilor adezive începe undeva în anul 1845, când Dr. Horace Day a aplicat un adeziv pe o bandă textilă, inventând prima bandă chirurgicală din istorie. Lucrurile s-au cam oprit însă acolo, până în 1921, când au luat o turnură care apropie invenția din 1845 de ceea ce cunoaștem în ziua de azi ca bandă adezivă.
Ce s-a întâmplat?
Ei bine, în acel an, 2021, o oarecare Jospehone Dickson, locuia în New Jersey împreună cu soțul ei Earle, angajat ca și procurator de bumbac pentru compania Johnson & Johnson. Casnică de meserie dar nu ca și chemare, Josephone dădea dovadă de o stângăcie care conducea aproape zilnic la arsuri și tăieturi. Prin urmare, într-o zi în care s-a tăiat cu un cuțit de bucătărie, Josephone a încercat să panseze rana cu ajutorul unei benzi chirurgicale.
Earle Dickinson a observat că banda se desprindea mai mereu și astfel a încercat să combine tifonul cu o bandă cu suport de pânză, pe care a acoperit-o apoi cu crinolină, inventând puțin mai târziu faimosul Band-Aid de Johnson & Johnson, unul dintre cele mai popular eproduse care se folosesc și în ziua de azi. Impactul a fost major. Ulterior, Earle a obținut chiar un post de vicepreședinte în cadrul companiei.
În aceeași perioadă, activa pe piață o mică companie producătoare de șmirghel, numită Minnesota Mining company, cunoscută și sub numele de 3M. În anul 1923, l-au angajat pe Richard Drew pe poziția de tehnician de laborator. În acel moment, compania experimenta cu celofanul, încercând să inventeze un ambalaj rezistent la apă.
Drew era entuziast și sârguincios, așa că, în scurt timp, compania l-a desemnat să lucreze în atelierele și garajele auto pentru a monitoriza testarea noii lor mărci de hârtie abrazivă Wetordry. Nu a durat mult până când Drew a observat că, atunci când o mașină era vopsită în două culori, linia de demarcație dintre ele nu era aproape niciodată egală. Dorind să protejeze secțiunea vopsită, muncitorii foloseau o hârtie specială pentru a o acoperi, dar atunci când era îndepărtată după vopsire, hârtia se desprindea odată cu vopseaua și era nevoie de mult timp pentru a corecta defectele.
Dornic să rezolve problema, Drew a cumpărat o bandă de 5 cm lățime cu strat adeziv pe margini. Muncitorii au făcut o încercare, dar, deoarece stratul adeziv se afla doar la margini, partea din mijloc a benzii s-a îmbibat de vopsea și, în cele din urmă, a crăpat.
În următorii cinci ani, Drew nu a încetat niciodată să îmbunătățească banda adezivă, căutând în mod constant cel mai bun adeziv de utilizat, materialul de susținere perfect etc. A experimentat cu orice, de la ulei vegetal până rășinile naturale. Se spune că Drew folosea zilnic atât de mult celofan încât deșeurile trebuiau să fie ridicate de un camion la sfârșitul zilei.
În cele din urmă, în 1930, Drew a primit un brevet pentru banda sa adezivă, iar prima rolă a fost trimisă unuia dintre clienții companiei din Chicago.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1942, Johnson & Johnson a dezvoltat prima bandă adezivă de tip duct tape care putea fi folosită pentru sigilarea echipamentelor și a cutiilor de muniție pe teren. Era practic o bandă de pânză acoperită cu polietilenă, perfect impermeabilă și ușor de utilizat.
De-a lungul anilor, evoluția benzii a continuat și, în afară de domeniul militar, benzile adezive și-au găsit aplicații și în alte industrii, cei mai mari consumatori fiind în industria auto, construcții, transport și ambalare, aviație, reparații electronice dar și altele.
NU e de mirare că în prezent, banda adezivă a devenit atât de populară iar brandul 3M unul dintre cele mai cunoscute de pe piață. Și, chiar dacă acest produs ni se pare banal și absolut indispensabil, vedem că el este prezent pe piață de mai puțin de un secol. Azi, ne putem folosi de benzile adezive atât acasă, pentru aplicații practice cât și la nivel industrial, în special pentru ambalare. Iar banda adezivă poate fi cumpărată ca atare dar poate fi și personalizată pentru a servi publicității și a campaniilor de marketing și branding pe care le avem în desfășurare.