Minciuni notorii in istorie

Minciunile erau clasificate de Winston Churchill in trei categorii: minciuni scandaloase, minciuni sfruntate si statisticile oficiale. Minciuna, ca mecanism de evitare, amanare, a consecintelor unor decizii de prost augur sunt prezente in viata de zi cu zi, ajungand sa fie considerate „minciuni nevinovate".

Sunt puzderie: „Ce bine-ti sta cu rochia asta verde", „e suta la suta original", „nu arati deloc gras in pantalonii astia", sunt niste exemple, insa expresia lui Richard Nixon, inghesuit la colt in timpul scandalului Watergate, a facut istorie: „I’m not a crook!" a spus presedintele SUA („nu sunt un escroc"), pentru a fi contrazis din plin. Era o minciuna „prezidentiala", dupa unii aceasta fiind si categoria cea mai condamnabila.

Potrivit unui mit, George Washington a marturisit cuiva ca el taiase un cires falnic si a precizat: „Eu nu pot sa mint". Povestea ilustreaza respectul americanilor pentru primul lor presedinte si pentru adevar. Din nefericire, istoria este plina de mincinosi notorii, care nu s-au sfiit sa-si minta natiunea si pe toti cei care au intrat in contact cu ei. Ca rezultat al acestor minciuni, s-au pierdut vieti omenesti, s-au pierdut agoniselile de-o viata ale oamenilor, au fost intarziate cercetari stiintifice importante si, in cele din urma, victima cea mai sigura a fost increderea, spulberata de minciunile „onestelor" personaje. Iata o lista cu urmele si consecintele minciunii lasate prin istorie:

Razboiul troian dura deja de zece ani, cand spartanii au crezut, in sfarsit, ca i-au doborat pe greci. Nu aveau niciun habar ca aheii mai aveau un as in maneca si ca, in general, nu trebuie sa te increzi in greci nici cand fac daruri. Ideea lor geniala a fost construirea unui enorm cal din lemn, in interiorul caruia s-au ascuns oameni. Grecii si-au convins dusmanii ca structura era un dar lasat de ei in urma. Troienii l-au acceptat bucurosi, ducandu-l in cetate. Ce-a urmat, se stie. Episodul a ramas in istorie ca un avertisment: sa nu te increzi in dusmanii „amabili".

Calul troian

Aceasta minciuna este rezultatul dorintei eterne de a place criticilor. Han van Meegeren a fost un pictor care s-a considerat subapreciat si s-a gandit sa-i pacaleasca pe experti pentru ca acestia sa-i recunoasca talentul. Cum pe la inceputul secolului XX criticii de arta nu cazusera de acord asupra ideii ca marele pictor olandez, Vermeer van Delft lasase si lucrari pe teme biblice, van Meegeren s-a gandit sa taie el nodul Gordian, si a pictat un tablou pe teme religioase, „imbatranind" panza si culorile, copiind la perfectiune maniera de lucru a lui Vermeer.

tablou fals semnat Han van Meegeren

Criticii de arta au laudat tabloul, intitulat „Discipolii la Emmaus", iar expertii l-au declarat autentic. Meegeren, activ intre anii ’30 si ’40 a facut insa greseala de a vinde un „Vermeer" unui lider nazist. Dupa razboi, a fost pus sub acuzare la Haga ca a „instrainat avutia nationala", fiind acuzat de tradare de tara. Printr-o curioasa intorsatura de situatie, Meegeren a fost nevoit sa demonstreze, pictand un tablou, ca este autorul unor falsuri si ca Vermeer nu a lucrat si pe teme religioase.

Jocul piramidal cel mai amplu din istoria omenirii este cel pus la cale de fostul presedinte NASDAQ, Bernard Madoff. Acesta a convins mii de oameni sa-i incredinteze lui banii lor, adesea agoniseala lor de-o viata, pentru „investitii de mare succes". De fapt, Madoff organizase un joc piramidal, cu miza enorma de peste 50 de miliarde de dolari SUA. Schema a functionat mai bine de un deceniu si la prabusirea sa, in 2008, efectele au fost catastrofale: investitorii si-au pierdut toti banii, intre ei fiind vedete de la Hollywood, fonduri de pensii, fonduri de caritate.

Bernie Madoff

Cu doua decenii inainte de scandalul Clinton-Lewinsky, cand presedintele a mintit sub juramant, Richard Nixon a fost prins in paienjenisul propriilor sale minciuni. In vara de dinaintea realegerii presedintelui Nixon, cinci oameni au fost prinsi instaland microfoane la sediul comandamentului conferintei nationale democrate. Ancheta a scos la iveala implicarea presedintelui Nixon in intreaga actiune. El a negat orice legatura cu scandalul Watergate, insa s-a dovedit ca mintea. „I’m not a crook!" Aceasta minciuna l-a urmarit si dincolo de clipa cand a fost nevoit sa demisioneze din functie.

Richard Nixon - scandalul Watergate