Ţara noastră deţine unul dintre cele mai vechi parcuri auto din Uniunea Europeană, de aceea, anul 2017 se doreşte a fi un an de cotitură în ceea ce priveşte înnoirea parcului auto naţional. În registrele oficiale figurează peste 7 milioane de autovehicule de diverse tonaje, dintre care peste 5,5 milioane sunt maşini cu o capacitate de 3,5 tone, iar peste 4,5 milioane dintre acestea au o vechime cuprinsă între 11 şi 20 de ani (multe dintre acestea depăşind cu mult vechimea de peste 20 de ani).
Cu toate că nivelul de maşini vechi este unul foarte ridicat, România nu este pregătită (din punct de vedere financiar şi al infrastructurii) să facă faţă acestei provocări. Românii nu-şi cumpără maşini noi pentru că nu-şi permit, dar şi pentru că invocă argumentul lipsei unor drumuri de nivel european. Astăzi, soluţiile de leasing auto second hand sunt numeroase şi bine implementate, aşa că un român cu venituri medii îşi poate permite o maşină la mâna a două oricând. Dar, oare această este soluţie corectă pe termen lung?
Românii – pregătiţi să suporte costurile de achiziţie şi de mentenanţă al maşinilor second hand sau mai bine are opta pentru o maşină nouă?
Chiar dacă se încadrează perfect în zicala românească “scump la tărâţe, ieftin la făină”, românii continuă să-şi cumpere maşini second pe principiul că sunt mai ieftine, se devalorizează mai rapid şi au costuri de asigurare mai mici. Cu toate că o maşină nouă beneficiază de dotări mai performanţe şi condiţii mai sigure de trafic, românii preferă automobilele vechi pentru că se pot folosi în diverse scopuri (de la transport de persoane şi până la cărat obiecte).
Programele Rabla Clasic şi Rabla Plus nu au făcut decât să încurajeze într-o oarecare măsură achiziţia de maşini noi, cele mai cumpărate fiind mărcile autohtone, dar, cele peste 350,000 de autoturisme achiziţionate prin acest program nu reuşesc să se compare cu avalanşă de maşini la mâna a două importate din ţările Uniunii Europene. Se pare că românii încă nu sunt dispuşi să aştepte şi să adune bani pentru un avans mai mare spre a achiziţiona o maşină nouă şi preferă să-i cheltuie pentru achiziţionarea unei maşini second hand, de marcă, la un preţ mult mai acceptabil.
Cu toate că o maşină nouă, de la brandul local se încadrează în limita a maxim 12,000 de euro, cu dotările standard plus, pentru această sumă, românii preferă să-şi cumpere o maşină nemţească puternică, cu o motorizare de peste 2,0, cu an de fabricaţie 2008-2009. Desigur, nivelul de atractivitate din punct de vedere vizual este la mare preţ, dar cât de mult contează acest lucru în momentul în care siguranţa ar trebui să primeze pentru toţi participanţii la trafic? Chiar dacă maşinile second hand sunt accesibile în privinţa preţului, nivelul de siguranţă în trafic nu este atât de ridicat, iar cea mai bună dovadă este faptul că în multe dintre accidentele petrecute pe şoselele din România sunt implicate maşini care au o vechime foarte mare şi nu sunt întreţinute.
Maşinile second hand pot fi o soluţie numai în măsura în care sunt cu reviziile la zi, au o vechime de maxim 5-7 ani şi beneficiază de sisteme de siguranţă şi protecţie în trafic. Altfel, o maşină nouă, chiar şi cu dotările standard asigură un nivel mult mai ridicat de siguranţă pe drumurile naţionale.