Canalul-tunel, cunoscut in limbajul cotidian ca Chunnel, Eurotunel sau, in franceza, Le tunel sous la Manche, este un tunel submarin feroviar, de 31,4 km, care leaga Regatul Unit – localitatea Folkestone, Kent (in apropiere de Dover) – cu Franta, in localitatea Coquelles, langa Calais, pe sub Canalul Manecii. Cea mai joaca adancime la care coboara tunelul este de 75m. Cu o lungime de 23,5 km, tunelul care leaga Franta de Anglia are cea mai mare portiune submarina din lume, desi tunelul Seikan din Japonia este si mai lung, 33.46 km, si mai adanc, 790 m.
Tunelul suporta traficul feroviar, reprezentat de trenurile de mare viteza Eurostar si de trenurile de marfa si traficul rutier. Tunelului leaga capetele liniilor feroviare LGV Nord si Channel Tunnel Rail Link. In 1996, American Society of Civil Engineers a identificat tunelul ca fiind una dintre cele sapte minuni ale lumii moderne.
Ideea unei legaturi fixe care sa traverseze Canalul a aparut inca din 1802, dar politica si presa britanica considerau ca aceasta ar fi compromis securitatea nationala. Cu toate acestea, proiectul de succes, organizat de Eurotunnel, a inceput constructia in 1988 si l-a deschis in 1994. Costurile s-au ridicat cu 80% peste bugetul prezis. De la construirea sa, tunelul s-a confruntat cu mai multe probleme: incendii au perturbat functionarea tunelului, imigranti ilegali si solicitanti de azil au folosit tunelul pentru a intra in Marea Britanie, cauzand un dezacord diplomatic minor cu privire la amplasarea taberei de refugiati Sangatte, inchisa in cele din urma in 2002.
Canalul-tunel a redus durata calatoriei intre Anglia si Franta cu 45 de minute, iar numarul imens de muncitori de care a fost nevoie pentru construirea lui, a produs o crestere economica pentru Marea Britanie si Franta.