In 1978, s-a format viscolul din 1978, unul dintre cele mai neplacute fenomene naturale care a afectat vreodata regiunea New England. Viscolul din 1978 a reprezentat un aspru fenomen natural, care a afectat zona New England, din Statele Unite. Furtuna de zapada aparuta in regiunea Marilor Lacuri in anul 1978, este denumita Marele Viscol din 1978, dar cele doua fenomene naturale sunt diferite.
Viscolul din 1978 s-a format la data de 5 februarie 1978 si a izbucnit la 8 februarie 1978. Prima cadere de zapada a avut loc intre dimineata zilei de 6 si seara zilei de 7. Connecticut, Rhode Island, si Massachusetts au fost afectate in mod deosebit de furtuna de zapada. In total, in anumite zone au cazut pana la 55 de toli de zapada. Viscolul din 1978 s-a format dupa ce trei mase de aer au fuzionat intr-una singura. O masa de aer s-a format deasupra vestului statului Pennsylvania, alta deasupra nordului statului Georgia, iar cea de-a treia, deasupra Atlanticului, in apropierea coastei statului Carolina de Nord.
Aceste trei mase de aer s-au combinat si au devenit mai puternice, mai intai in apropierea coastei orasului New Jersey. Spre deosebire de majoritatea furtunilor ce au afectat New England, care se formau pe coasta orasului New Jersey si ulterior se indreptau spre nord, aceasta furtuna de zapada nu si-a pierdut forta dupa ce a trecut pe deasupra Long Island, avand drept consecinta faptul ca a lovit New England cu puteri depline.
Furtuna de zapada a avut loc in timp ce o zona de presiune ridicata stationa deasupra estului Canadei. Din cauza acestei zone de presiune inalta, viscolul a fost efectiv blocat deasupra regiunii New England. Forta furtunii s-a exteriorizat prin vanturile apropiate ca intensitate de uragane, actionand la aproximativ 65 de metri/ora si prin formarea unei structuri in forma de ochi, localizata in mijlocul furtunii. In timp ce un viscol obisnuit aduce ninsoare constanta timp de sase pana la douasprezece ore, aceasta furtuna de zapada a adus ninsoare vreme de nu mai putin de 36 de ore, timp in care era blocata din Nordul Atlanticului, de catre zona de presiune ridicata din Canada.
O dezvoltare atipica, pe verticala, a norilor de furtuna, a determinat aparitia unor "furtuni de zapada cu tunete si fulgere" in sudul regiunii New England. Aceste furtuni au avut ca rezultat faptul ca ninsoarea era insotita de tunete si fulgere, zapada cazand uneori intr-un ritm de 4 toli pe ora.