La 19 iulie 1848, la capela Wesleyan Chapel din Seneca Falls, statul New York, in prezenta a aproape 200 de femei incepe o conferinta de aparare a drepturilor femeilor, prima de acest fel care a avut loc in Statele Unite.
Conferinta a fost organizata de Lucretia Mott si Elizabeth Cady Stanton, doua militante pentru abolirea sclaviei, care s-au intalnit in 1840 la Conferinta mondiala anti-sclavie ce a avut loc la Londra. Din cauza faptului ca erau femei, celor doua le-a fost interzis accesul la conferinta, iar indignarea provocata de acest gest le-a impins sa intemeieze prima miscare de aparare a drepturilor femeilor din Statele Unite. In 1848, acasa la Stanton, in apropiere de Seneca Falls, cele doua femei, alaturi de Martha Wright, Mary Ann McClintock si Jane Hunt au hotarat organizarea unei conferinte a femeilor ce urma sa se desfasoare la Seneca Falls.
Anuntul privind organizarea conferintei a fost publicat in ziarul Seneca County Courier la data de 14 iulie. Astfel, la 19 iulie, 200 de femei s-au adunat la capela Wesleyan, iar Stanton a lecturat "Declaratia opiniilor si plangerilor", un tratat pe care il redactase in zilele precedente. Declaratia lui Stanton a fost modelata pe baza Declaratiei de Independenta, iar in preambul se regasea urmatoarea proclamatie "Consideram ca aceste adevaruri sunt evidente: barbatii si femeile sunt egali si inzestrati de Dumnezeu cu anumite drepturi inalienabile".
Declaratia detalia apoi nedreptatile la care erau supuse femeile din Statele Unite si cerea femeilor din America sa-si sustina drepturile. In a doua zi a conferintei au fost invitati sa participe barbati, iar aproximativ 40 au dat curs invitatiei, inclusiv celebrul abolitionist afro-american Frederick Douglass. In aceeasi zi, Declaratia opiniilor si plangerilor a fost adoptata si semnata de participanti. In cadrul conferintei au fost adoptate si 12 rezolutii (din care 11 in unanimitate), prin care se cereau drepturi egale pentru femei.
A noua rezolutie, in care se declara ca "este datoria femeilor din aceasta tara sa-si asigure dreptul sacru de a participa la procesul electoral" a fost singura care a intampinat opozitii. Dupa o lunga dezbatere, in care Douglass i s-a alaturat lui Stanton in sustinerea importantei pentru femei a dreptului de a alege si de a fi alese, rezolutia a fost adoptata. Pentru proclamarea dreptului femeii de a vota, Conferinta de la Seneca Falls a fost supusa oprobiului public, iar unii sustinatori ai drepturilor femeilor si-au retras sprijinul.
Totusi, rezolutia a marcat inceputul miscarii electorale a femeilor din America. Conferinta de la Seneca Falls a fost urmata doua saptamani mai tarziu de o intrunire cu o participare si mai larga la Rochester, New York. De atunci, au avut loc anual conferinte de aparare a drepturilor femeilor, reprezentand un punct important in cadrul miscarii electorale a acestora. Dupa ani de straduinte, in 1920 a fost adoptat al nouasprezecelea amendament la Constitutia americana, acordand si femeilor din Statele Unite posibilitatea exercitarii dreptului constitutional la vot.