Expozitia de fotografie Poveste din Maramures

Poveste din Maramures - expozitie de fotografie la Carturesti Timisoara Mercy

Vernisaj: Luni 02 august 2010, ora 19.00, Carturesti Timisoara, str. Mercy nr. 7

Maramuresul nu este doar Tara bisericilor de lemn si a portilor sculptate cu migala.

Maramuresul nu mai este decat in parte tinutul in care oamenii poarta frumoase costume populare de sarbatori. Maramuresul este un taram al esentelor, in care fibra intima a existentei se releva plenar ca intr-o rezervatie de stravechi, in ciuda presiunilor modernitatii.

Se gaseste undeva in lume un trecut al tuturor oamenilor de pe pamant? Nicaieri, mai bine decat aici.

Se poate gasi un loc pe pamant in care Marea poveste a faptelor de odinioara sa aiba incrustate in cer si pe pamant curgerile valurilor vremii? Niciunde, mai elocvent decat aici.

Povesti in imagini mai graitoare decat insusi graiul.

Un dialog cu natura in care identitatea locului nu si-a pierdut elementele.

Daca exista un Atlas al geografiilor sacre ale lumii, acolo veti gasi cateva pagini despre Maramures. Caci Maramuresul s-a consacrat demult pe sine ca taram ales, spre a ferici atat pe locuitorii sai binecuvantati, cat si pe cei ce vin sa-si ia de aici binecuvantarea. Aici locurile si oamenii formeaza un Colt de Rai, nu prin opulenta, ci prin icoane, nu prin pitoresc, ci prin provocarea la a privi spre sine si spre dincolo de sine. Starea de Rai nu o certifica oamenii locului, cat mai ales cei ce-si gasesc aici firea cea profunda la contactul cu acest taram si cu acesti oameni.

Maramuresul e o lume cu fata schimbata deja si in schimbare continua ca efect al fenomenului europenizarii si globalizarii, dar care mai are puterea sa povesteasca lucrurile sale ascunse.

Maramuresul mitic, de „dincolo de negura", Maramuresul mistic, Maramuresul revelat, Maramuresul mirific cu adevarat, Maramuresul ascuns in fiecare detaliu, ca un cod de genetica materiala-sociala-culturala transmisa in mii, zeci de mii de fatete posibile.

Poezia peisajului maramuresan este inca prezenta. Chiar daca o buna parte din ceea ce este mai frumos dispare in fiecare zi, prin export, distrugere sau uitare. Gustul pentru miresmele acestui tinut se pastreaza intact, ba chiar putem spune ca este in sporire. Aceasta deoarece sufletul viu al locului mai poate fi perceput in multe spatii si pe chipul oamenilor.

S-a ocolit pe cat se poate si uratul si inexpresivul, acceptand in acest univers de lumini si umbre numai acele elemente care dau valoare apropiata de simboluri. (Prof. Dr. Teodor Ardelean)