Martin Luther

Martin Luther a fost unul din marii reformatori ai religiei catolice si intemeietorul religiei Luterane.
Martin Luther traieste in istorie ca una dintre acele forte individuale, care prin puterea vointei si a ideilor proprii a schimbat lumea in mod fundamental. In jurul rolului esential pe care l-a jucat Martin Luther in istorie, planeaza cateva ironii apasatoare.
Una dintre ele ar fi ca el nu reprezinta o rupere de trecut, ci mai degraba, un punct culminant unde ideile si tendintele care au „ars mocnit" in Europa, timp de cateva secole, au luat foc dintr-o data. O alta ar fi ca Luther s-a vazut ca un mare reformator al Bisericii Catolice, dar pana la urma, a impartit Crestinismul in doua biserici separate, dintre care, cea de-a doua, cea Protestanta, a fost impartita intr-o infinitate de alte biserici mai mici de-a lungul secolelor care au urmat. Alta ironie ar fi ca, atat Luther cat si alti reformatori, au crezut ca vor intoarce Crestinismul la radacini si ca vor da timpul inapoi, in schimb insa ideile lor au schimbat lumea in mod ireparabil si au impins-o spre epoca moderna.
Martin Luther, fondatorul religiei protestante, a devenit calugar Augustinian in 1505, lucru care l-a dezamagit profund pe tatal lui care isi dorea ca fiul sau sa devina avocat. A obtinut o diploma in teologie de la Universitatea Wittenberg, dar in loc sa duca o viata stabila, calugareasca , lipsita de evenimente, el a inceput sa isi dezvolte propria sa teologie, care s-a dezvoltat intr-o blasfemie desavarsita cand a protestat impotriva indulgentelor in cele 95 de teze ale sale. Printre lucrarile de referinta ale reformatorului religiei enumeram "Despre faptele bune" - 1520 (primul tratat de etica lutherana), "Catre nobilimea crestina a natiunii germane" - 1520 (lucrare revolutionara apartinand mai mult politicii decat religiei), "Noul Testament" (traducere in limba germana), "Despre autoritatea temporala si limtele ascultarii ce i se datoreaza" (opera sa fundamentala vizand teoria statului).
Indulgentele, care erau acordate de Papa, nu le iertau pacatele oamenilor, din cand in cand li se aplicau pedepse din timp.Aceste indulgente s-au transformat intr-o afacere si tezele lui Luther, care subliniau argumentul teologic impotriva folosirii lor, se bazau pe notiunea ca Crestinismul este un fenomen al lumii interioare a fiecarui individ si aveau foarte putin sau deloc de-a face cu lumea exterioara, cum erau pedepsele preventive. Clericii au dezaprobat acest argument adus de Luther si evenimentele au degenerat intr-un fel care l-a determinat sa fuga si sciziunea bisericii a fost pusa in miscare. Totusi, umanistii nordici au imbratisat teoriile si gandirea lui Luther.
In 1521, Imparatul Roman, Carol al V-lea, a cerut ca Luther sa isi explice viziunile si i-a cerut sa retracteze cele afirmate. Acesta a refuzat, bineinteles, si acest lucru i-a adus exilarea imperiala, iar dupa ce a reusit sa evadeze, a continuat sa isi dezvolte munca intr-un castel in Wartburg.
Dintr-un efort mai conciliator, Martin Luther i-a trimis o scrisoare Papei in care explica substanta ideilor sale. Acesta manvera n-a functionat deoarece tratatul nu are un ton prea conciliator, ci dimpotriva unul cam arogant, si Luther a fost excomunicat din biserica in 1521. Ceea ce a inceput ca o incercare furioasa de a reforma biserica peste noapte, a rezultat in proiectul de construire a uneia noua, independenta de Biserica Catolica. Totusi, aceasta scurta scriere, „Despre libertatea crestinului", este nucleul teologic si ideologic al gandirii lui Martin Luther. Termenul fundamental de valoare, centrul in jurul caruia graviteaza orice aspect al gandirii lui, este conceptul „libertatii". Acesta nu este si conceptul nostru de libertate, dar intr-o eventuala intoarcere a timpului, el va da nastere „libertatii individuale", mai apoi „libertatii politice" si ulterior „libertatii economice". O mare parte din Ilulinismul european se invarte in jurul libertatii si al proiectului de „eliberare" al oamenilor: eliberarea de false credinte, falsa religie, de autoritatea arbitrara etc. Aceasta idee de eliberare a lumii, atat de comuna politicii internationale a vremurilor noastre, a luat nastere din ideea lui Luther de „libertate".