Ce înseamnă un nivel scăzut sau crescut de CPK?

Detalii

CategoriiSanatate
TaguriAnalize de laborator, sanatate
Ultima actualizareLuni 7 noiembrie 2022
Vizualizari333

Voteaza & Distribuie

Descriere

Creatinfosfokinaza (CPK) este o enzimă care catalizează o reacție de transformare a adenozindifosfatului (ADP) la adenozintrifosfat (ATP). Se găsește în cantități importante în miocard și mușchiul scheletului și în concentrații mai mici la nivelul creierului. Se poate spune că are două surse: musculară (la nivelul mușchilor) și cerebrală (la nivelul creierului), iar acest lucru are drept consecință producerea a 3 izoenzime:

  • enzima distribuită în mușchii scheletici (CK-MM);
  • enzima distribuită în mușchii cardiaci (CK-MB);
  • enzima distribuită în creier (CK-BB).

CPK-ul ajunge din mușchi în fluxul sanguin atunci când pacientul înregistrează leziuni ale mușchiului cardiac sau ale altor mușchi, prin urmare nivelul de CPK din organism poate spune dacă pacientul are probleme de sanatate.

Determinarea nivelul acestei enzime este de folos în următoarele situații:

  • pentru diagnosticarea infarctului miocardic (detectarea leziunilor miocardice);
  • pentru evaluarea pacienților suspectați de infarct miocardic;
  • pentru identificarea cauzei unei dureri în piept;
  • pentru a identifica în ce măsură este afectat mușchiul;
  • pentru a diferenția între anumite diagnostice, de exemplu între o infecție postoperatorie și alte afecțiuni.

Concret, în funcție de nivelul anumitor tipuri de CPK se poate localiza problema pacientului. De exemplu, ar putea fi o problemă la nivelul creierului, la nivelul plămânilor, la nivelul inimii sau la nivelul mușchiului scheletului.

Ce înseamnă când nivelul CPK este mare

Niveluri ridicate de CPK înseamnă peste 120 mcg/L. Medicul specialist stabilește diagnosticul în funcție de nivelul unor enzime specifice. În general însă, un nivel ridicat de creatinfosfokinază (CPK) poate fi indiciul unei leziuni la nivelul inimii, creierului sau la nivelul țesutului muscular. Poate fi vorba despre următoarele afecțiuni:

  • atac de cord (nivelul CPK revine la normal în 48 de ore, dacă nu există și alte leziuni);
  • miopatie;
  • afecțiune a țesutului pulmonar;
  • distrofie musculară;
  • rabdomioliză;
  • accident vascular;
  • cancer;
  • infarct pulmonar.

Se mai pot întâlni niveluri crescute de CPK și în cazul administrării unor substanțe precum: alcool, cocaină, anumite substanțe toxice.

De reținut!

Nivelul CPK se află într-o relație invers proporțională cu activitatea tiroidiană. Mai mult de jumătate dintre pacienții care au fost diagnosticați cu hipotiroidism înregistrează o creștere a CPK chiar și de 5 ori față de valoarea normală. Există situații în care valorile pot fi și mai mari.

Cum se tratează nivelurile ridicate de CPK


În general, tratamentul pentru un nivel mai ridicat al CPK diferă de la pacient la pacient. Există cazuri în care nivelurile ridicate de CPK sunt temporare, poate fi vorba despre intervenții chirurgicale, anumite tratamente medicamentoase, exerciții fizice. În cazul în care se obțin niveluri crescute ale CPK-ului, medicii pot recomanda verificarea acestor niveluri ulterior, pentru a vedea dacă nivelurile se mențin ridicate, sau dacă a fost vorba despre ceva temporar.

Ce înseamnă când nivelul CPK este mic

Nivelurile scăzute ale CPK-ului pot fi de asemenea un semn al unor probleme de sănătate. Poate fi vorba despre:

  • boli hepatice;
  • abuz de alcool;
  • artrită reumatoidă;
  • hepatită virală acută.

Valori scăzute de CPK se mai pot înregistra în cazuri de:

  • scăderea masei musculare;
  • malnutriție;
  • poliartrită reumatoidă;
  • boală Cushing;
  • boala alcoolică a ficatului;
  • infecții importante (septicemie);
  • administrarea unor tratamente medicamentoase (prednison, estrogen).

Pentru determinarea CPK, se recoltează sânge pe nemâncate (dimineața) sau după masă. Se recomandă ca înainte de recoltare pacientul să nu facă exerciții fizice.

Ceea ce trebuie reținut este că rezultatele anormale ale CPK pot însemna:
  • infarct miocardic;
  • infarct pulmonar;
  • accident vascular cerebral;
  • leziuni la nivelul creierului;
  • convulsii;
  • rabdomioliză;
  • distrofie musculară;
  • pericardită.


Sursa foto: Shutterstock.com