Fertilizarea in vitro este un proces de reproducere asistată care presupune că un ovul este inseminat artificial cu un spermatozoid, într-un laborator. Ulterior, ovulul fecundat este implantat în uterul femeii și urmează să se dezvolte natural. Așadar, fertilizarea in vitro este o metodă de reproducere umană asistată medicală, care presupune crearea embrionului în afara corpului uman. Fertilizarea in vitro reprezintă o soluție numai după ce s-au încercat celelalte metode clasice de fertilizare, sau metode de reproducere asistată, fără succes.
Stimularea ovariană controlată: este un tratament medicamentos hormonal care se administrează în fiecare zi subcutanat, pe o perioadă de 9-11 zile. Scopul stimulării ovariene controlate este acela de a obține un număr mai mare de foliculi și ovocite.
Monitorizarea tratamentului: presupune realizarea de ecografii și dozări hormonale la distanță de 2-3 zile una de alta, pe parcursul stimulării.
Puncția ovariană cu recoltarea ovocitelor: se realizează sub ghidaj ecografic, sub administrarea unui analgezic general intravenos. Pacientei i se recomandă să nu mănânce în seara de dinaintea procedurii.
Fertilizarea presupune două metode: fie prin FIV clasic (contact direct pe mediu de cultură), sau ICSI (injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului), cu ajutorul unui ac, sub control microscopic.
Transferul embrionilor în cavitatea uterină după 205 zile. În această etapă, cuplu decide care este numărul de embrioni transferați.
Vitrificarea embrionilor rămași pentru eventuale transferuri embrionare ulterioare. Data viitoare, dacă va fi cazul, nu se va mai trece prin toate aceste etape, ci doar se va recurge la o pregătire a endometrului pentru implantare.
Tratament hormonal specific pentru susținerea implantării.
După 10-14 zile de la transferul embrionilor se trece la efectuarea testului de sarcină, pentru a se vedea dacă încercarea a avut succes.
Există aspecte care necesită multă atenție:
Lipsa răspunsului la medicația administrată: este valabil mai ales în cazul femeilor trecute de 40 de ani, dar și în cazul celor care au o rezervă ovariană scăzută.
Se poate ajunge la sindromul de hiperstimulare ovariană. Acest efect se întâlnește mai ales la pacientele care au ovare micropolichistice.
Pacienta poate resimți simptome precum: greață, vărsături, urină mai închisă la culoare. În unele cazuri, se poate ajunge la internarea pacientei.
Complicațiile psihologice, în cazul în care procedura nu se finalizează cu o sarcină.
Șansa unei sarcini multiple (există la fiecare inseminare artificială).
Fertilizarea in vitro este o procedură recomandată în următoarele cazuri:
Partenera are trompele uterine blocate: uneori, medicul recomandă chiar scoaterea lor, pentru că acestea pot avea un efect nefast asupra implantării embrionilor.
Infertilitate masculină severă: numărul sau motilitatea spermatozoizilor este scăzută.
Vârsta reproductivă avansată a pacientei.
Unul dintre parteneri suferă de infertilitate, iar alte metode de tratament nu au dat rezultate.
Unul dintre parteneri suferă de o boală genetică, iar părinții nu doresc să transmită riscul asupra copiilor.
Partenera suferă de insuficiență ovariană.
Factorii care influențează reușita fertilizării in vitro
Sunt câțiva factori importanți precum:
vârsta mamei: cu cât mama este mai tânără, cu atât mai bine.
starea embrionului: șansa unei sarcini este mai mare dacă se folosesc embrioni mai dezvoltați.
istoricul reproductiv al mamei: femeile care au născut anterior au șanse mai mari în comparație cu cele care nu au născut niciodată.
stilul de viață: femeile care fumează au șanse mai mici de reușită. De asemenea, obezitatea reduce drastic șansele de a rămâne însărcinată, ca și consumul exagerat de alcool, droguri, cofeină, medicamente.
Recomandări înainte de începerea procedurii de fertilizare in vitro:
adoptarea unei diete sănătoase și echilibrate (vitamine și minerale)