Cutia cu maimute de Rasvan Popescu

Un jurnal inedit al Romaniei ultimilor ani: Cutia cu maimute de Rasvan Popescu

Cel mai nou volum semnat de Rasvan Popescu, Cutia cu maimute. Jurnal, aparut in colectia „Ego-grafii" a Editurii Polirom, si in editie digitala, este disponibil din aceasta saptamina in toate librariile din tara.

Alcatuit din insemnari, comentarii, reflectii ordonate cronologic pe marginea evenimentelor din viata politica romaneasca si din viata personala, Cutia cu maimute este jurnalul inedit al agitatilor ani 2010-2013.

Rememorare si consemnare, confesiune si analiza, fragmentele se integreaza intr-un ansamblu coerent, o imagine caleidoscopica a Romaniei ultimilor ani si a unui destin individual pe care incercarile nu l-au ocolit.

Tema se reliefeaza limpede: teama de irosire intr-o societate care, orice ar face, nu poate iesi din marasm.

Rasvan Popescu (n. 31 mai 1962) este jurnalist, scenarist de film si scriitor. A absolvit Liceul „Gheorghe Sincai" din Bucuresti, apoi Facultatea de Geologie si Geofizica a Universitatii din Bucuresti. Dupa Revolutia din 1989 se orienteaza spre jurna­lism si este, rind pe rind, publicist comentator la saptaminalul Expres (1990 1992), corespondent al Radio BBC (1992 1996) si redactor sef la Televiziunea Romana (1997-1998). Este secretar de stat, sef al Departamentului de Informatii Publice si purtator de cuvint al guvernului in anii 1998 1999, apoi, in 1999 2000, consilier de stat si purtator de cuvint al presedintelui Emil Constantinescu. Membru al CNA din 2000, este presedinte al acestui organism in perioada 2007-2012.

Volume publicate: Subomul (povestiri, 1991), Omul cu cioc si gheare (1994), Prea tirziu (1996), Razboi in bucatarie (1998), Purtatorul de cuvint (jurnal, 2002), Femeia visurilor (2004), Niste ciori vopsite n rosu (publicistica, 2006).

Scenarii de film: Prea tirziu (1996; regia Lucian Pintilie, film selectat la Festivalul International de la Cannes 1996), Terminus paradis (1998, coscenarist Radu Aldulescu; filmul, in regia lui Lucian Pintilie, a obtinut Marele premiu al juriului la Festivalul International de la Venetia 1998), Faimosul paparazzo (1999, regia Nicolae Margineanu), Razboi in bucatarie (2001, regia Marius Barna), Noro (2003, un film de Radu Gabrea), Femeia visurilor (2005; filmul, in regia lui Dan Pita, a primit premiile UCIN pe 2005 pentru imagine si montaj), Ceva bun de la viata (2011; regia Dan Pita, Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul International de la Avanca, premiile UCIN pe 2011 pentru imagine si Tinara Speranta).

Fragment din volum:

„Viata bate filmul. O scena care nu mi­ar fi dat nici odata prin cap: in jur de o suta de saraci pescuind alimente dintr­un supermarket prabusit la Ocnele Mari – s­au surpat niste galerii vechi. Craterul format s­a umplut cu saramura, iar scindurile acoperisului plutesc deasupra. Oameni flaminzi inarmati cu cangi sar de pe o scindura pe alta, intr­un echilibru precar, ca plutasii, si agata un pui, o conserva, un suc, un pachet de tigari ude, un salam stricat. „Dam la copii", zic ei. E bine, ca au stat in sare. Craterul foamei…

Scrisul meu isi cauta un loc.

Cred ca mi­a placut asa, intre ape. Mi­a fost frica de coala alba din fata. Si in acelasi timp mi­a fost frica de oameni, de capacitatea lor infinita de a face rau. Nu ne­am nascut pentru asta.

Sint undeva intre doua universuri paralele. Actualitatea si scrisul, fictiunea. Dau amenzi, ma frec de politruci si printre picaturi scriu filme.

Din an in paste, chinuit, totusi, anul acesta se mai naste unul: Ceva bun de la viata. Al saptelea! Ieri, masa cu regizorul Marius Barna, am ramas prieteni de la Razboi in bucatarie. Vine vorba de proiecte, el are mereu o mie de proiecte. Ii spun de jurnal si de filmul viitor. „Daca poti sa­l faci, de ce sa te mai lamentezi?", zice Marius. Daca ar fi asa simplu…"