Filantropica

Filantropica, filmul regizat de Nae Caranfil, poate fi, in viziunea multora, o creatie care arata cu degetul degradarea societatii. Prin metode care starnesc de cele mai multe ori rasul, dar unul ce se vrea a fi amar, precum in cazul scrierilor lui Caragiale, regizorul ne arata lumea asa cum o stim, cum o blamam, dar ne si dezvaluie unele aspecte la care nu ne-am fi gandit.

Sensul pe care il putem da titlului poate fi suficient de vag in comparatie cu ceea ce ne spune la o prima vedere. Facerea de bine se intinde pe atat de multe planuri de-a lungul filmului, incat o diferentiere intre binele absolut, inexistent de altfel si binele scuzat de mijloace, devine tot mai vizibila.

imagine din filmul Filantropica - Ovidiu Gorea si poetul Garii de Nord

Unele personaje se afla intotdeauna intr-o dilema referitoare la acest, aspect, in timp ce altele, mai hotarate, si-au ales deja cu seninatate, iar altele cu resemnare, calea.

In centrul povestii, Caranfil pune un profesor de liceu, Ovidiu Gorea, profesor de literatura, scriitor debutant, aflat in mai multe crize, cea a varstei, criza financiara, sentimentala si a scriitorului ratat. Pentru a iesi din acest impas multiplu, i se ivesc felurite ocazii, inselatoare prin aparenta. Progresul lui in aceste situatii ne poate duce cu gandul la ipostaza de print si cersetor.

Personajele de care se loveste de-a lungul intregii povesti redate in Filantropica, reusesc sa ii schimbe total viata, oricat ar incerca sa se abtina si sa fie stapan pe pozitii. Inca o data, avem de a face cu o situatie in care materialul, dorinta de frumos, de atentie si succes primeaza in fata unei vieti calme, linistite, sub umbrela binelui.

imagine din filmul Filantropica

Pasii initiatici pe care personajul ii urmeaza in acest drum variaza. Totul incepe cu frustrarile tot mai abundente: scoala il dezamageste, studentii lipiti de telefoanele mobile nu mai sunt ce au fost candva, este uimit si speriat totodata de curajul unora dintre studenti, iar pe de alta parte, visand la vremea cand era el elev, devine bantuit de teoriile freudiene, exemplu dat de profesoara sa din liceu, destul de apropiata de acesta, pe care o vede mai apoi in tanara perfecta pe care isi doreste sa o cucereasca, de data asta, cu orice pret.

Astfel, dupa ce depaseste frustrarea, intervine elementul dorinta, dorinta ce ii este sfasiata inca din fasa din cauza neimplinirilor, de aceasta data, financiare. Solutia naiva intrevazuta de personaj, de a-si vinde 100 de volume, il paseaza printr-o intamplare curioasa, la asociatia Filantropica.

Aici, patronul asociatiei, Pavel Puiut devine stalpul lui, cel care il va conduce pe profesorul de literatura intr-o alta etapa a drumului ce a ales deja, mai mult inconstient, sa-l parcurga.

Continuand cu aceeasi doza de naivitate usor comica, personajul este izbit de realitate: Asociatia Filantropica se ocupa cu un alt fel de fapte bune. In fata dezvaluirilor si frapat oarecum de modul in care cersetoria poate fi organizata, Ovidiu renunta la inceput in fata acestei tentatii malefice de a se imbogatii, urmand ca la scurt timp sa apara spasit, dupa ce a realizat ca altfel nu va putea sa intre in gratiile Dianei, modelul ce l-a fermecat.

imagine din filmul Filantropica

Incepe apoi pentru Ovidiu un intreg val de succese, portofelul se umple, incepe sa traiasca precum un milionar, o cucereste pe Diana si totul pare perfect. A ajuns in ipostaza de print si se simte la locul lui. Punctul culminant al povestii printului ce a ajuns acum Ovidiu poate fi constituit, pe langa cele din plan sentimental, intr-o aparitie TV, Caranfil incearca in Filantropica mai multe mijloace pentru a sublinia ridicarea si declinul unei persoane ezitante, cu dorinte de implinit.

Dar contrastele ce-i stapanesc spiritul il fac sa se implice in ajutorarea unui golan, elev de-al lui, Ovidiu considerandu-se acum un binefacator la randul lui, foarte posibil sa profite de aceasta ocazie pentru a-si spala pacatele, dar mai degraba, este prins in iluzia de care nu are habar, si-anume ca acel elev nu este fratele fiintei pentru care el este dispus sa decada.

Uneori, cand este alaturi de partenera sa de afaceri, umanul il mai atinge pe Ovidiu, iar, intr-un final, parasit de Diana, batut si fara bani, cea care i-a fost sotie in inselatoriile inteligent puse la cale de Puiut, ii ramane aproape si mascarada continua in patul conjugal.

Din toata aceasta poveste, la fel cum afacerile asociatiei Filantropica sunt nedescoperite, nici Ovidiu nu este pedepsit, ba chiar va fi rasplatit cu o pseudo-sotie, dispusa sa-l accepte asa cum este.

Intreg filmul este o salata de stari pentru personajul central, pe care-l gasim cand extaziat, cand plin de regrete, cand dispus sa renunte la tot, dar de cele mai multe ori, prins in mrejele ielelor, fapt ce a generat intregul curs al lucrurilor.