Greseli de scenariu, acoperite la montaj

Greselile de scenariu pot dinamita o productie cinematografica atunci cand sunt prea evidente si pot transforma o drama intr-un film de comedie. Insa regizorii au la dispozitie un instrument vrajit, „foarfeca de aur" a montajului, care, in cinematografia din tarile foste socialiste actiona pentru inlaturarea secventelor socotite „necorespunzatoare" de catre cenzura.

La Hollywood, acelasi instrument magic face sa dispara secventele plicticoase si pe cele care ar contrazice scenele filmate anterior. Adesea, scenaristii incurca borcanele si uita ca au lichidat un personaj, pentru ca acesta sa apara, astfel, cand nici nu te astepti, unde nu te astepti, desi nu l-a chemat nimeni din morti, iar scenariul filmului nu contine si indemnul: „Luzare, ridica-te si mergi". Exemple de scapari din scenariu corectate la montaj:

Joker, The Dark Knight

1. Batman il lasa pe Joker intr-o incapere plina cu victime. La un moment dat, in The Dark Knight, Joker se decide sa-l lichideze pe Harvey Dent, la banchetul de adunare a fondurilor, unde, fara ca el sa stie, se afla si Batman, sub identitatea sa de Bruce Wayne. Batman se decide sa-l ascunda pe Dent, apoi isi pune „uniforma" de Batman. Jokerul face ce stie el mai bine, adica prapad, si o arunca pe prietena omului-liliac pe geamul zgarie-norului. Evident, Batman o prinde din zbor si amandoi aterizeaza cu bine pe o masina. Petrecerea se termina si intregul Gotham se intreaba ce-i de facut cu un clovn sinistru, capabil sa distruga tot in jurul sau. Eroarea din cadru face ca Batman sa nu mai revina in sala de banchet, unde Jokerul era pus pe omorat. Jokerul ramane singur cu victimele sale, iar Batman nu mai este de vazut. Nu unde ar trebui. El se afla jos, facand-o, poate, pe portarul cladirii, sau poate s-a dus cu Maggie Gylenhall sa-si cumpere cate-un hamburgher.

2. District 9. Wilkus, agent al guvernului sud-african, se transforma intr-un alien dupa ce a fost expus unui agent patogen, datorita contactului sau cu extraterestri ajunsi in Africa de Sud, izolati in rezervatii speciale. El este nevoit sa fuga, fiind urmarit de corporatii malefice, care vor sa-l disece. Wilkus si un alien devenit prieten de-al sau, se straduiesc sa obtina un recipient cu o substanta care l-ar putea ajuta sa-si revina la starea sa umana. Din nefericire, recipientul se afla la sediul unei corporatii deloc prietenoase. Wilkus si alienul fac rost de arme si… isi fac drum prin cladire aruncand totul in aer, pentru ca nimeni nu prevazuse ca vor veni. Dar exista o problema: in actul I al filmului se accentueaza ideea ca extraterestrii nu au voie niciodata sa paraseasca rezervatia, cunoscuta drept District 9. Deci cum se face ca Wilkus si alienul inalt de 3 metri circula prin Johannesburg si nu-i vede nimeni? Iar cladirea in care patrund apartine exact agentiei care-i monitorizeaza pe extraterestri. E ca si cum Osama bin Laden ar fi intrat in sediul CIA din Langley, fara a fi detectat, ducand cu el crocodilul preferat.

3. Superman. Fanii super-eroului fac tot ce pot sa uite de momentele hidoase cand acesta se transforma intr-un personaj malefic, in Superman 3. Personajul facuse numai bine pana atunci, adica bine en masse. In primul Superman, cand Lex Luthor lanseaza o racheta care declanseaza un cutremur devastator pe coasta de vest a SUA, Superman strabate falia San Andreas salvand pe cati poate, dar tocmai in acel moment prietena lui, „muza" faptelor sale bune, Lois Lane, cade in falie si o inghite pamantul. Cand Superman afla, devastat de furie, urca in stratosfera si gaseste solutia: inverseaza rotatia axiala a Pamantului si… inverseaza cursul evenimentelor. Acum Superman soseste chiar la timp ca s-o salveze pe Lois de la caderea in falie. Apare inca un personaj care ar fi murit, Jimmy Olsen, si-i multumeste ca i-a salvat astfel viata. Pana la urma, ca intr-un Happy End cumsecade, toata lumea traieste, cunoscand, se pare si realitatea alternativa cand ar fi murit cu totii.

Uneori, greselile de scenariu sunt sterse la montaj, alteori acestea raman sa fie descoperite de acea specie de spectatori care le cauta ca pe niste nestemate rare, comentandu-le apoi mai mult decat filmul propriu zis.