La 4 mai 1979, Margaret Thatcher, liderul Partidului Conservator, depune juramantul, devenind prima femeie prim-ministru in Marea Britanie. Chimista si avocata, absolventa a Universitatii Oxford, Thatcher a depus juramantul ca prim-ministru la o zi dupa ce Conservatorii au castigat o majoritate de 44 de mandate la alegerile parlamentare generale. Margaret Hilda Roberts s-a nascut la Grantham, Anglia, in 1925. A fost prima femeie presedinte al Asociatiei Conservatorilor de la Universitatea Oxford, iar in 1950 a candidat pentru Parlament in comitatul Dartford. Thatcher a fost infranta, insa a castigat un numar impresionant de voturi intr-un comitat eminamente liberal. In 1959, dupa ce s-a casatorit cu omul de afaceri Denis Thatcher si a dat nastere la doi gemeni, a fost aleasa in Parlament din partea Conservatorilor din Finchley, un comitat din nordul Londrei. In anii ΓCO60, a avut o ascensiune rapida in Partidul Conservator, iar in 1967 s-a alaturat cabinetului de opozitie fata de cabinetul laburist al lui Harold Wilson, aflat la putere. In urma victoriei Partidului Conservator, sub conducerea lui Edward Health, in 1970, Thatcher a devenit secretar de stat pentru educatie si stiinta. In 1974, Partidul Laburist s-a intors la putere, iar Thatcher a devenit secretar-general al partidului, dupa care i-a luat locul lui Edward Health in functia de lider al Partidului Conservator, in februarie 1975. A fost prima femeie care a devenit presedinte al Conservatorilor. Sub conducerea ei, doctrina Partidului Conservator a alunecat si mai mult spre dreapta, cerand privatizarea industriilor si utilitatilor nationale si promitand o aparare hotarata a intereselor Marii Britanii pe plan international. De asemenea, ea a criticat cu tarie modul ineficace in care primul-ministru James Callaghan s-a ocupat de grevele muncitorilor din 1978 si 1979. In martie 1979, Callaghan a fost invins in urma unui vot de blam, iar pe 3 mai alegerile generale au conferit Conservatorilor lui Thatcher majoritatea in Parlament. Dupa ce a depus juramantul in ziua urmatoare, primul-ministru Thatcher a inceput anihilarea socialismului din Marea Britanie. A privatizat numeroase ramuri ale industriei, a redus cheltuielile guvernamentale si a redus treptat drepturile asociatiilor patronale. In 1983, in ciuda celei mai ridicate rate a somajului din ultimii cinci ani, Thatcher a fost aleasa pentru un al doilea mandat, gratie mai ales victoriei britanice in razboiul Insulelor Falkland cu Argentina, din 1982. In privinta afacerilor externe, ΓC?Doamna de FierΓC? a sustinut in 1980 dobandirea independentei pe cale pasnica de catre statul Zimbabwe (fosta Rhodesia) si a adoptat o pozitie ferma impotriva separatistilor irlandezi, din Irlanda de Nord. In octombrie 1984, a explodat o bomba a Armatei Republicane Irlandeze (IRA) la conferinta din Brighton a Partidului Conservator. Primul-ministru Thatcher a scapat ca prin urechile acului. In 1987, o crestere a economiei a condus la alegerea ei pentru un al treilea mandat, insa la scurt timp Thatcher a indepartat anumiti membri din propriul ei partid, din cauza politicii ei de colectare a impozitelor si a opozitiei ei privind continuarea integrarii Marii Britanii in Uniunea Europeana. In noiembrie 1990, nu a obtinut majoritatea in alegerile anuale din Partidul Conservator pentru functia de presedinte. Ea si-a retras candidatura, iar John Major, cancelarul Ministrului de Finante din 1989, a fost ales lider al Conservatorilor. La 28 noiembrie, Thatcher a demisionat din functia de prim-ministru, iar Major i-a succedat in aceasta functie. Cele trei mandate consecutive ale lui Thatcher au marcat cea mai lunga perioada a unei persoane in functia de prim-ministru, din anul 1827. In 1992, a fost facuta baronesa si a dobandit un loc in Camera Lorzilor.
