In timpul Razboiului de o suta de ani, Ioana d'Arc, o taranca din Franta in varsta de 17 ani conduce o armata franceza pentru a elibera orasul Orleans, asediat de englezi din octombrie. La varsta de 16 ani, a??vocilea?? sfintilor crestini i-au spus Ioanei sa-l ajute pe Carol, delfinul Frantei, la castigarea tronului tarii sale si la inlaturarea englezilor din Franta. Convinsa de importanta misiunii divine a fetei, Carol i-a furnizat Ioanei un mic numar de soldati. Ioana a condus aceste trupe spre Orleans, iar la data de 29 aprilie, in timp ce un raid al francezilor a distras atentia trupelor engleze din partea vestica a orasului, Ioana a intrat pe poarta estica, fara sa i se opuna nimeni. Aducand rezervele si trupele necesare in orasul asediat, Ioana i-a inspirat de asemenea pe francezi la o rezistenta sustinuta. De-a lungul urmatoarei saptamani, ea a condus atacul in mai multe batalii. A fost chiar lovita de o sageata, dar dupa ce si-a oblojit ranile, s-a intors la lupta. Pe 8 mai, atacul de la Orlean a fost intrerupt, iar englezii s-au retras. In urmatoarele cinci saptamani, Ioana a condus fortele franceze intr-o serie de uimitoare victorii asupra englezilor, iar Reims, orasul traditional de incoronare a fost capturat in iulie. In aceeasi luna, Carol al VII-lea a fost incoronat rege al Frantei, iar Ioana d'Arc a ingenunchiat la picioarele sale. In mai 1430, in timp ce conducea o alta expeditie militara impotriva ocupatorilor englezi ai Frantei, soldatii burgunzi au capturat-o pe Ioana si au vandut-o englezilor, care au acuzat-o de erezie. A fost judecata pentru erezie si vrajitorie, condamnata, iar la 30 mai 1431, a fost arsa pe rug la Rouen. In 1920, Ioana d'Arc, deja una dintre marile eroine din istoria Frantei, a fost canonizata de biserica romano-catolica.
