Teorii despre timp care l-ar fi uluit pe Einstein

teorii timp

Timpul face parte dintr-un sistem de masurare, folosit pentru esalonarea evenimentelor, pentru compararea duratei evenimentelor si a intervalelor dintre ele, si pentru a cuantifica rata schimbarilor, cum ar fi deplasarea unui obiect. Conform unei definitii, pozitia temporala a evenimentelor avand ca punct de referinta un prezent tranzitoriu este in continua schimbare. Evenimentele au loc, apoi sunt „depozitate" in trecut.

Cum Universului nu-i plac calatoriile in timp, scurgerea timpului are, conform regulilor cunoscute, un traseu in sens unic: numai spre viitor. Timpul face obiectul consistent in religie, filozofie si stiinta, dar o definitie simpla arata ca

„timpul nu este altceva decat ceea ce masoara ceasul."

Oricum, timpul poate fi inselator, perceptia lui fiind modificata in functie de unele conditii locale interesante si nu se scurge uniform pentru toata lumea. Unele teorii despre timp l-ar pune pe ganduri si pe Einstein. H.G. Wells le-ar aplauda cu entuziasm si ar repeta ca el nu aplica fizica in scrierile sale, ci o inventeaza.

Ceea ce credeti ca ar fi „prezentul tranzitoriu" ar putea fi, de fapt, o usoara si perpetua alunecare in trecut. Practic, perceptia actuala a evenimentelor din jur nu reprezinta o inregistrare directa a evenimentelor, sustine o teorie. Conform unor studii, intre producerea evenimentelor si perceptia lor exista un decalaj de aproximativ 80 milisecunde. Adica o nimica toata. Ei, nu-i chiar asa, sustine un grup de neurologi. Acest decalaj ne poate modifica perspectiva asupra cauzei si efectului.

Daca vreti sa experimentati perceptii diferite ale timpului, urcati niste trepte. S-a dovedit ca timpul nu se scurge la fel peste tot. De fapt, el trece mai repede in locurile mai inalte. In cursul unui experiment, oamenii de stiinta au plasat doua ceasuri atomice pe doua mese, apoi au ridicat una dintre ele cu 33 de centimetri fata de cealalta. Au descoperit ca ceasul atomic aflat pe aceasta din urma mergea mai repede decat celalalt cu un decalaj de 90 de miliardimi de secunda in 79 de ani.

Sunt ceasurile cele mai precise din lume si singura diferenta dintre ele era distanta fata de sol. Asta ar putea insemna ca oamenii aflati la inaltime, traiesc usor mai repede decat cei aflati la nivelul solului. Fenomenul se numeste dilatarea timpului si se intampla pentru ca – asa cum a prezis si Einstein – forta gravitatiei provoaca o curbura a spatiului si timpului. Dilatarea temporala este insignifianta insa, chiar si pentru cei de pe Himalaya, neavand niciun efect in viata reala, dar exista.

Ca o consecinta a comportamentului straniu al timpului, in aparenta, diferite persoane percep acelasi eveniment intr-un mod diferit. Ceea ce pare simultan unei persoane aflate in miscare, nu este perceput asa de o persoana care sta pe loc. Asa ca realitatea ar putea insemna ca oamenii traiesc pe „fasii" temporale usor diferite, care, uneori, se intersecteaza si interactioneaza, alteori se sincronizeaza, depinde de conditii. Asta n-ar putea insa explica de ce Mick Jagger arata mai bine decat Keith Richards.

Unele dintre cele mai periculoase si ciudate obiecte din univers sunt „gaurile negre". Conceptia generala este ca o „gaura neagra" aspira totul in jurul ei, dar nu este cu totul adevarat. „Gaurile negre" sunt atat de dense, incat in centrul lor se afla un punct de unde forta gravitationala este infinita. Acest loc poarta numele de singularitate gravitationala, aceasta aspirand chiar si lumina, fotonii.

Gravitatia si timpul nu se prea inteleg, asa ca atunci cand timpul se afla in preajma acestei anomalii cosmice, prefera sa se opreasca. Dand ocol oricarei „gauri negre", chiar in apropierea zonei numite „orizontul evenimentelor" (chiar si la 5 centimetri distanta), ati putea profita de faptul ca timpul se opreste. De fapt, plecand din proximitatea „orizontului evenimentelor" (daca acest lucru ar mai fi posibil), ati constata ca in universul din jur au trecut cateva milioane de ani.