Frost/Nixon

Premiera: 23 Ianuarie

UNIVERSAL PICTURES prezinta

O productie

WORKING TITLE FILMS si IMAGINE ENTERTAINMENT

FRANK LANGELLA

MICHAEL SHEEN

OLIVER PLATT
KEVIN BACON

Regia:

RON HOWARD

Scenariul:

PETER MORGAN

Producatori:

TIM BEVAN

Eric FELLNER

BRIAN GRAZER

Durata: 122 minute

AG – Audienta Generala

Distribuit de RO IMAGE 2000

SYNOPSIS

Regizorul distins cu premiul Oscar RON HOWARD (A Beautiful Mind, Cinderella Man, Apollo 13) aduce pe ecran transpunerea electrifiantei piese a dramaturgului si scenaristului PETER MORGAN (The Queen, The Last King of Scotland) ce reda batalia dintre Richard Nixon (FRANK LANGELLA, Good Night and Good Luck), presedintele american cazut in disgratie ce are o traditie de salvat si DAVID FROST (MICHAEL SHEEN, The Queen) o personalitate in ascensiune in domeniul televiziunii. Filmul este povestea nespusa despre intalnirea istorica care i-a schimbat pe Nixon si Frost deopotriva. Sunt recreate nu numai interviurile transmise in direct, dar si manevrele de culise, masinatiunile si negocierile dintre cei doi oameni, vreme de cateva saptamani, totul pentru o demascare totala in fata opiniei publice.

Timp de trei ani dupa ce a parasit Biroul Oval, Nixon a pastrat tacerea. Dar, in 1977, fostul comandant al fortelor Armate accepta un singur si complet interviu cu intrebarile ramase fara raspuns in timpul mandatului sau cat si cu privire la controversata afacere Watergate, care a condus la plecarea sa din functie. Nixon a surprins pe toata lumea alegandu-l drept interlocutor pe britanicul Frost, cu intentia de a-l pune usor la colt pe jurnalistul britanic si a-si recastiga statutul in mintile si inile americanilor.

De altfel, Frost isi avea propriile dubii in legatura cu abilitatea sa de a-i tine piept lui Nixon. Avea oare Nixon sa eludeze intrebarile stanjenitoare despre cea mai mare ofensa adusa natiunii? Intalnirea avea sa dezvaluie nesigurantele fiecaruia dintre cei doi, ego-ul si rezervele de demnitate? Un rol cheie in echipa lui Nixon ii revine lui KEVIN BACON (The Woodsman, Mystic River) in rolul Sefului de Stat Major, col Jack Brennan, care il ghideaza pe Nixon strategic prin hatisul interviurilor. Cei doi consilieri care il vor ajuta pe Frost sa cunoasca bine personalitatea celui de al 37-lea presedinte american sunt OLIVER PLATT (Casanova, Kinsey) in rolul strategului, reporterul veretan Bob Zelnick si SAM ROCKWELL (Confessions of a Dangerous Mind, Matchstick Men) care interpreteaza rolul scrritorului si criticului acerb al lui Nixon, autorul si lectorul universitar James Reston Jr. Amandoi sunt foarte motivati pentru a-l expune publicului pe „adevaratul" Nixon, in vreme ce Frost e foarte ocupat cu vanzarea drepturilor interviurilor si cu studierea adeversarului.

Actorii distribuiti in roluri secundare sunt la fel de straluciti. Castingul ii include pe REBECCA HALL (Vicky Cristina Barcelona) in rolul prietenei lui Frost, Caroline Cushing; TOBY JINES (Infamous, The Painted Veil) in rolul agentului lui Nixon, Irving „Swifty" Lazar; si MATTHEW MACFADYEN (Pride and Prejudice, Death at a Funeral), in rolul producatorului lui Frost John Bist.

O productie UNIVERSAL PICTURES, „Frost / Nixon" este rezultatul colaborarii dintre Working Title Films si Imagine Entertainment, avandu-i ca producatori pe TIM BEVAN , distins cu BAFTA, ERIC FELLNER (Atonement, United 93) BRIAN GRAZER distins cu Oscar (A Beautiful Mind, American Gangster) si Howard.

Echipa tehnica este compusa din persoane cu care Howard lucreaza de obicei: regizorul de imagine SALVATORE TOTINO (Cinderella Man, The Da Binci Code, The Missing), scenograful nominalizat la Oscar MICHAEL CORENBLITH (Apollo 13, Dr. Seuss’, How the Grinch Stole Christmas), costume designerul laureat al premiului Emmy DANIEL ORLANDI (Cinderella Man, The Da Vinci Code( si compozitorul distimc cu premiul Academiei Americane de Film HANS ZIMMER (Backdraft, The Da Vinci Code).

Producatorii executivi ai filmului sunt Peter Morgan, METTHEW BYAM SHAW (montarea spectacolului Frost / Nixon pe Broadway si in Wear End), DEBRA HAYWARD si LIZA CHASIN (Elizabeth: The Golden Age, Pride and Prejudice) si TODD HALLOWELL (A Beautiful Mind).

INAINTE DE PRODUCTIE- de la interviuri la piesa de teatru

Dramaturgul si scenaristul Peter Morgan a fost primul atras de lumea proprie a lui Richard Nixon si sir David Frost, in 1992. Realizase un serial de televiziune biografic despre omul de televiziune David Frost si fusese fascinat de ce realizase acesta in timpul celebrelor interviuri din 1977 „David Frost Interviews Richard Nixon." Pe atunci, Frost calatorea la peste 1800 m inaltime, cu avionul dus-intors deasupra Atlanticului. Iar omul Nixon traia, metaforic vorbind, intr-o pestera, retras si in dizgratie.

Interesat in studiul personalitatilor, figuri umane complexe precum regina Elizabeta II, Idi Amin si Henric al VIII-lea, Morgan a facut investigatii avansate nu numai asupra lui Nixon, dar si in ce-l priveste pe cel mai mare (si neasteptat) oponent al sau: David Frost, playboy-ul televiziunii britanice a carui intreaga credibilitate si cariera depindeau de aceasta unica oportunitate de a smulge o confesiune in timpul interviurilor.

In timp ce facea cercetari asupra subiectilor, Morgan observa „Am putut vedea ca ambele tabere se pregateau asa cum numai adeversarii la sah sau box isi alcatuiesc strategia." ... „Daca l-ai putea separa pe Nixon-omul de Nixon-politicianul, nu poti sa nu simti compasiune pentru cineva care gaseste viata atat de dificila. In multe privinte, mizantropia lui si suspiciunea tineau de felul sau de a fi, social, dar si politic. Si apoi iti indrepti privirea spre cineva ca Frost, caruia viata si socializarea ii par atat de usoare, la indemana. Pentru el este ceva firesc sa comunice cu lumea, sa-si faca prieteni, sa fie placut. Succesul pare sa vina pe cale naturala la el."

In timp ce crea piesa, Morgan a discutat cu multe persoane care au avut un rol in interviurile originale, inclusiv cu David Frost, precum si cu actori care au interpretat piesa pe scena din West End, unde a debutat „Frost/ Nixon". „Fiecare dintre cei cu care am stat de vorba are o versiune proprie. Pana si cei care se aflau in studio in timpul interviurilor au cate o varianta. Nu exista un singur adevar despre ceea ce s-a intamplat in culise in timp ce se derula povestea. Poate ca din acest motiv constiinta mea e curata ca am adus si imaginatia scriitorului

Cine e Frost?

David Frost si-a inceput cariera ca actor, jucand un rol amuzant, cel al unui prezentator de stiri false in „That Was The Week That Was". Aceasta satira gustata de public, nu a avut acelasi succes in randul oficialitatilor guvernamentale, care in anul electoral urmator au determinat BBC-ul sa anuleze programul din cauza unei posibile „influente neadecvate". Frost a devenit apoi parte a unui program similar in America, care a rulat intre 1964-65. Frost a simtit pentru prima data gustul gloriei in Statele Unite, ceea ce l-a facut sa-si doreasca mai mult.

Spre sfarsitul anilor 60, Frost avea „The Frost Programme" pentru ITV. Era precursorul „proceselor prin televiziune" de mai tarziu, show care avea sa dezvolte doua genuri, reality si news. De altminteri, era o schimbare importanta si pentru actor. Frost a incepout sa fie luat in serios ca gazda unor interviuri. Intre 1969 si 1972 Frost a avut „The David Frost Show", o emisiune in dialog cu celebritati, care i-a avut ca invitati pe Richard Burton si Rolling Stones, printre altii. Cand show-ul a fost oprit in Regatul Unit, Frost nu a gasit un angajament similar in SUA. A mai gazduit o emisiune cu celebritati in Australia, dar tanjea sa se intoarca in America unde avusese succes. Cand a avut ideea de a-i lua un interviu lui Richard Nixon, a trebuit sa convinga cateva persoane ca era omul potrivit pentru slujba. In mod ironic, Frost avea reputatia unuia de „categorie usoara" ceea ce l-a atras de fapt pe politicianul american care avea sa fie de acord cu seria de interviuri.

Cand a fost difuzata seria interviurilor, politicienii si-au dat seama de presiunea facuta de apropiatii lui Nixon asupra acestuia, presiune care a dus la mult asteptata confesiune.

Morgan a fost constient ca rolul televiziunii ca mediator va fi examinat; pe masura ce avansa cu documentarile a realizat ca ambii protagonisti si-au jucat soarta si cariera la zaruri: interviurile aveau sa le aduca salvarea sau distrugerea.

Nixon s-a bazat pe aptitudinile sale ample de negociator si om de stat, iar Frost pe capacitatea de a-i face pe altii sa i se deschida, sa dezvaluie ceea ce nu erau siguri ca ar trebui sau ca si-ar dori sa o faca.

Cine a fost Nixon?

In vreme ce televiziunea a fost in majoritatea timpului un adversar al lui Nixon, cel putin in timpul mandatului, se poate spune ca i-a fost si cel mai valoros aliat in timpul campaniei care avea sa-l aduca la putere. In 1952, Nixon s-a folosit cu mare dibacie de televiziune in timpul „Checkers speech" o pledoarie sentimentala tinuta in momentul scandalului etic ce i-a pus in risc candidatura la presedintie din partea republicanilor. Aparea in fata americanilor ca un produs solid, cu educatie intr-o familie de quakeri. Si, la cererea lui Eisenhower, in martie 1954, pe atunci vicepresedintele stralucitor a reusit sa manipuleze media si sa-si faca un nume cu ocazia discursului in audierile Armata – McCarthy, aparand ca un om cu o reputatie mai presus de orice indoiala.

Totusi, televiziunea nu i-a fost lui Nixon un aliat fidel pentru totdeauna. In 1960 transmisia dezbaterilor la alegerile prezidentiale dintre Kennedy si Nixon marca o noua era: politicienii isi puteau transmite mesajele iar criticii ii puteau critica fervent. Nixon, transpirat si cu machiajul curgandu-i pe fata a fost infrant zgomotos, pe cand Kennedy a ramas calm si a cules foloasele. Candidatii erau acum cantariti nu numai dupa cat de relevanta le era experienta, dar si cat de telegenica le era aparitia. Cand Nixon a reusit sa castige Biroul Oval a mai repurtat doua victorii insemnate cu media. In timpul mandatului sau, in iulie 1969, s-a intalnit cu presedintele Nguyen Van Thieu in Vietnamul de Sud, iar in februarie 1972 a facut vizita istorica in Asia unde a avut loc intrevederea cu presedintele Partidului Comunist Chinez, Mao Zedung. Nixon s-a straduit mult sa devina telegenic si abordabil. Dupa aceea a venit Watergate.

Impactul ciocanului manevrat de televiziune asupra pacatelor lui Nixon in cazul Watergate avea sa stearga din memoria colectiva meritele din cele doua mandate. Pe 9 august 1974 presedintele american Richard Nixon isi anunta demisia. Lasat in uitare, fostul presedinte - prin intermediul agentului sau de la Hollywood, legendarul Irving „Swifty" Lazar- cauta trei ani mai tarziu o cale prin care sa reaminteasca poporului american meritele sale. Nixon dadea televiziunii inca o sansa sa-l serveasca sau sa-l tradeze. Conditia care o punea era sa stabileasca regulile interviului si sa-si aleaga oponentul. Nixon a crezut ca-l alege pe cel mai slab, mai putin agresiv, pe David Frost.

Seria de interviuri Nixon / Frost „a ramas programul cu cea mai mare audienta din istoria televiziunii americane" dupa opinia lui James Reston Jr, cu o audienta de 45 milioane de spectatori. Showul avea sa fie ultima aparitie importanta la televiziune a fostului presedinte care a murit in aprilie 1994.

DESPRE DISTRIBUTIE

MICHAEL SHEEN (David Frost), nominalizat de trei ori la BAFTA, si-a castigat un loc deosebit printre membrii generatiei noi de actori de teatru si film britanici. A castigat un BAFTA pentru cel mai bun actor dintr-un rol secundar in „The Queen" si alte doua pentru cel mai bun actor in comediile de televiziune „Kenneth Williams: Fantabulosa!" si „Dirty Filthy Love."

Recent, Sheen a putut fi vazut in „Music Within," povestea lui Richard Pimentel, unu dintre primii activisti ai drepturilor persoanelor cu dizabilitati. Sheen a jucat rolul celui mai bun prieten al lui Pimentel, Art, un geniu in carucior cu rotile.

Inainte de asta, a jucat in „Blood Diamond" al lui Edward Zvick, alaturi de Leonardo DiCaprio si Djimon Hounsou. Alte filme in care a jucat Sheen sunt „Kingdom of Heaven," „Laws of Attracction," „Timeline," „Underworld," „Bright Young Things," „The Four Feathers," „Heartlands" si „Wilde," in care a jucat alaturi de Stephen Fry si Jude Law.

Sheen a studiat la Academia Regala de Arte Dramatice (RADA), in Londra. Pe cand era inca student, Sheen a primit un rol secundar in „When She Danced" (1991).

In domeniul teatrului, Sheen a fost aclamat pentru rolul sau din piese precum „Romeo si Julieta," „Peer Gynt" si „Henry V." In 1999, el a debutat pe Broadway, cu „Amadeus."

Recent, Sheen a terminat filmarile la „The Damned United," film regizat de Tom Hooper, cu un scenariu scris de Peter Morgan si bazat pe romanul lui David Pearce iar in prezent lucreaza la thriller-ul „Unthinkable," regizat de Gregor Jordan.

Nascut in Wales, Sheen a crescut in Port Talbot, oras industrial renumit pentru faptul ca aici s-au nascut Richard Burton si Anthony Hopkins.

FRANK LANGELLA (Richard Nixon), nominalizat de trei ori la premiul Tony, se numara printre cei mai mari actori ai teatrului american. Desi a devenit celebru ca vedeta de film in anii 70, scena a fost prima sa dragoste.

Printre piesele de pe Broadway in care a jucat Langella se numara „Seascape," „Fortune’s Fool," „The Father," „Present Laughter," „Design for Living," „Amadeus," „Hurlyburly," „Passion," „Sherlock’s Last Case" si „Yerma."

Nascut in Bayonne, New Jersey, Langella a studiat actoria la Universitatea din Syracuse inainte de a-si incepe cariera la New York. Prima sa aparitie pe ecran a fost in drama „Diary of a Mad Housewive," din 1970, a lui Frank Perry, in care a jucat alaturi de Richard Benjamin si Carrie Snodgress. Filmul i-a adus o nominalizare la Globul de Aur.

Langella a mai jucat in „Good Night," alaturi de George Clooney, „Superman Returns" si drama „Starting Out in the Evening." De asemenea a aparut in controversatul „Lolita," comedia „Dave," „1492: Conquest of Paradise" si „The Ninth Gate."

In domeniul televiziunii, Langella a primit un premiu Emmy pentru „I, Leonardo: A Journey of the Mind." Printre alte productii de televiziune in care a aparut Langella se numara „Doomsday Gun" (HBO) si „Monkey House" (Showtime).

KEVIN BACON (Jack Brennan) a aparut in peste 50 de filme in ultimii 30 ani, atat in superproductii cat si in proiecte independente. Recent, a putut fi vazut in „New York, I Love You," thriller-ul „Death Sentence" si productia HBO „Taking Chance."

Originar din Philadelphia, Bacon a avut roluri memorabile in comedii precum „Animal House" sau „Diner." Cu toate acestea, rolul din hit-ul „Footloose" al lui Herbert Ross i-a adus statutul de vedeta. In lista de filme a lui Bacon se numara „She’s Having a Baby," „Criminal Law," „The Big Picture," „Tremors," „Flatliners," „JFK," „A Few Good Men," „Sleepers," „Stir of Echoes," „Trapped" si „Where the Truth Lies."

In 1996 Bacon a debutat ca regizor cu filmul „Losing Chase," in care au jucat Helen Mirren, Beau Bridges si sotia lui Bacon, Kyra Sedqwick. Filmul a primit trei nominalizari la Globul de Aur, inclusiv pentru cel mai bun film de televiziune si a fost prezentat la festivalul de la Sundance. De asemenea, Bacon a regizat si produs lung-metrajul „Loverboy," din 2005, in care a si aparut, alaturi de Sedgwick, Campbell Scott, Matt Dillon, Marisa Tomei si Oliver Platt.

Pe scena, Bacon a debutat pe Broadway in 1983 cu „The Slab Boys," alaturi de Sean Penn. Trei ani mai tarziu a aparut in „Loot." In 2002, Bacon s-a intors pe Broadway pentru a juca in „An Almost Holy Picture."

Impreuna cu fratele sau mai mare, Michael, Bacon formeaza trupa The Bacon Brothers, care abordeaza un stil auto-intitulat Forosoco (o combinatie de folk, rock, soul si country).

REBECCA HALL (Caroline Cushing) va juca alaturi de Colin Firth si Ben Barnes in „Dorian Gray" (2009). In 2007, Hall a jucat alaturi de Christian Bale, Michael Cane si Hugh Jackman in „The Prestige," o poveste despre doi magicieni londonezi.

Hall a fost aclamata de critici pentru rolul ei din „As You Like It," montata de Peter Hall in 2003 la Theatre Royal Bath. In timp ce studia engleza la Cambridge, a jucat rolul Mirandei in „The Tempest si al Marthei in „Who’s Afraid of Virginia Wolf?" In domeniul televiziunii, Hall a jucat in „Wide Sargasso Sea," (BBC 4), „Einstein and Eddington," „Joe’s Palace" (ambele pentru HBO/BBC Films) si „Don’t Leave Me This Way," regizat de Stuart Orme.

OLIVER PLATT (Bob Zelnick) este un actor de succes, atat in domeniul filmului cat si al teatrului. A primit un Glob de Aur si o nominalizare la Emmy pentru rolul sau din „Huff," precum si o nominalizare la Emmy pentru rolul din drama politica „The West Wing." Anul acesta, a fost nominalizat din nou pentru „Nip/Tuck." In prezent, Platt lucreaza la comedia „The Year One" a lui Harold Ramis si la „2012," in care joaca alaturi de John Cusack, Thandie Newton si Amanda Peet.

Recent, Platt a jucat in „Casasnova" si in „The Ice Harvest." Filmografia sa mai include „Funny Bones," „Bulworth," „Married to the Mob," „Working Girl," „Flatliners," „Indecent Proposal," „The Three Musketeers" si „Pieces of April."

Platt a debutat ca producator cu filmul independent „Big Night," regizat de actorii Stanley Tucci si Campbell Scott. Mai tarziu a jucat alaturi de Tucci in „The Impostors."

Platt a absolvit Universitatea Tufts, luandu-si licenta in dramaturgie. Fiu de diplomat, Platt s-a nascut in Washington DC si si-a petrecut o buna parte din copilarie in Asia si Orientul Mijlociu. Platt locuieste in prezent in New York impreuna cu sotia si cei trei copii.

DESPRE REALIZATORI

RON HOWARD (regie/ producator) este unul dintre cei mai populari regizori ai generatiei sale. A creat filme memorabile, de la „A Beautiful Mind", Apolllo 13" pina la comediile de succes „Parenthood" si „Splash". Recent a semnat regia adaptarii cinematografice a bestsellerului lui Dan Brown „The Da Vinci Code". Anterior a creat „Cinderella Man" cu Russell Crowe, actor cu care colaborase si in „A Beautiful Mind". Filmul i-a adus lui Howard un Oscar pentru cel mai bun regizor si a mai castigat alte premii ale Academiei Americane de Film pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu si cea mai buna actrita in rol secundar. „A Beautiful Mind" a mai castigat si patru Globuri de Aur si i-a adus lui Howard distinctia pentru Regizorul Anului din partea Directors Guild of America.

Filmografia lui Ron Howard include cele mai populare filme din ultimii 20 de ani: „Far and Away" cu Nicole Kidman, Backdraft" cu Robert De Niro, „Apollo 13", „Parenthoood" cu Steve Martin, „Willow", „Night Shift"

Howard si-a inceput cariera ca actor. A debutat in „The Journey and The Music Man".

SALVATORE TOTINO ASC (regie de imagine) recent a lucrat cu regizorul Ron Howard pentru „The Da Vinci Code" dupa ce anterior colaborasera la „Cinderella Man". Totino lucreaza in prezent la versiunea pentru marele ecran a romanului „Angels & Demons" de Dan Brown. Totino a debutat ca regizor de imagine cu „Any Given Sunday" de Oliver Stone, dupa care a filmat „Changing Lanes" cu Ben Afleck si Samuel L. Jackson. Prima sa colaborare cu Howard a fost pentru westernul de suspans „The Missing" cu Cate Blanchett si Tommy Lee Jones.

Distins cu premiul Clio, Totiobo a semnat peste 300 de reclame si videoclipuri, lucrand cu Tina Turner, Bruce Springsteen, REM.

Nascut in Sheepshead Bay, Brooklyn, este fiul unor imigranti italieni, pasionat de fotografie de mic copil.

MICHAEL CORENBLITH (scenografie) are doua nominalizari la premiul Academiei Americane de Film; prima pentru Apollo 13, in regia lui Ron Howard iar cea de a doua pentru „How the Grinch Stole Christmas". „Frost / Nixon" este cel de al cincilea film la care lucreaza impreuna cu Ron Howard. A mai colaborat cu regizorul la „Ransom" si „Edtv". Recent, Corenblith a creat decorurile pentru comedia „Wild Hogs" si pentru „Be Cool", ambele cu John Travolta.

Corenblith a absolvit University of Texas in Austin si a studiar designul la UCLA. A debutat ca designer de platou in comedia lui paul Mazursky „Down and Out in Beverly Hills".

DANIEL ORLANDI (costume) in prezent lucreaza costumele pentru „Angels & Demons" si a colaborat cu Ron Howard la „The Da Vinci Code" si „Cinderella Man". Orlandi a creat peste 3.000 de costume pentru productia epica „Alamo" a casei Disney" cu Dennis Quaid si Billy Bob Thornton. A semnat costumele din „Down With Love" cu Ewan McGregor si Renee Zellweger, „The Number 23" in regia lui Joel Schumacher si „Phone Booth". Orlandi a colaborat cu Robert De Niro la „Meet the Parents", „Flawless" si „The Fan". A primit un premiu Emmy pentru costumele din „David Copperfield" in 1989.

HANZ ZIMMER (Muzica) este unul dintre cei importanti compozitori din domeniul filmului, a carui cariera se intinde peste trei decenii si cuprinde peste o suta de filme. In 1994 a primit deopotriva un Oscar si un Glob de Aur pentru coloana sonora din „The Lion King." Muzica lui Zimmer din „The Lion King" continua sa fie premiata, adaptarea pentru scena a musical-ului castigand in 1998 premiul Tony pentru cel mai bun musical, precum si un premiu Grammy. Zimmer a mai castigat alte sase premii Oscar pentru coloana sonora din „Gladiator," „The Third Red Line," „The Prince of Egypt," „As Good as It Gets," The Preacher’s Wife" si „Rain Man." In plus, a primit un Glob de Aur pentru „Gladiator" si a primit alte cateva nominalizari la acelasi premiu pentru „The Last Samurai," „Pearl Harbor" si „The Prince of Egypt." Filmografia sa include „Pirates of the Caribbean: At World’s End," „Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest," „Batman Begins," „Hannibal," „Madagascar," „Black Rain" si „True Romance." De asemenea, Zimmer a servit ca producator muzical sau consultant pentru numeroase filme, precum „Iron Man."